Acrostih 3

De-a luna nebuna

(Acrostih)

       Nebun am fost. Nimica de-atunci nu s-a schimbat; 

     Oua pasărea minții — ce ritm precipitat! — 

     Idei necenzurate în cuib înflăcărat... 

     Eroarea-i evidentă: sistemu-i blestemat! 

     Mâine zburase-aiurea, venea din față ieri 

     Blestem de-a baba-oarba. De ai, de ce să ceri? 

     Rugina trece-n albul argintului din viață 

     Iar n-am aproape clipa. 

     E preambul la vremea când sufletul îngheață.   
                                                                                                  Dan Sorin Manea